Urme ale vieţii omului pe aceste meleaguri datează încă din paleolitic şi, în continuare, până în epoca fierului care este bogat reprezentată. Aşezările dacice şi ale populaţiei daco-romane, a căror existenţă este atestată prin descoperirile arheologice de la Braşov, Râşnov, Zărneşti, Feldioara, Teliu, Rupea, dovedesc că şi după retragerea stăpânirii romane (271 e.n.) a existat o continuitate a populaţiei autohtone, care s-a menţinut şi în perioada de trecere la feudalism şi, în continuare, până astăzi.
Filozofia dacilor se regăseşte în modelul matematic al sanctuarelor de la Sarmizegetusa şi Racoş (judeţul Braşov) dar şi în triunghiurile pe care le formează construcţiile răspândite pe teritoriul Daciei, strâns legate de solidele cunoştinţe de astronomie ale acestora. Din această perioadă, datează şi marele complex ritualic al dacilor de la Şinca Veche, adăpostit într-o peşteră, care împreună cu vârful Omul şi cele 9 piramide de la Şona formează un triunghi dreptunghic cu unghiurile de 30º şi 60º. Un alt triunghi dreptunghic îl formează şi punctele: sanctuarul de la Racoş, vârful Omu şi Cetatea Dacică Sarmizegetusa.
Multe din localităţile judeţului datează din cele mai vechi timpuri: Râşnovul datează din epoca romană existând vestigii ale trecutului la hotarul dintre oraşul Râşnov şi comuna Vulcan concretizate în urmele unui castru roman al legiunii XIII-a Gemina, iar Făgăraşul, ca ţinut, este cunoscut încă din anul 1222 sub denumirea de Ţara Făgăraşului identică cu Ţara Romanilor (Terra Blachorum).
Din îndepărtate vremuri şi mai ales de la începutul secolului al XIV-lea, datorită poziţiei sale, Braşovul ajunsese un important centru meşteşugăresc şi comercial ce avea intense relaţii economice cu Ţara Românească şi Moldova.
În Scheii Braşovului, cu aproape cinci secole în urmă (1495) a luat fiinţă prima şcoală românească şi tot aici îşi tipăreşte în secolul al XVI-lea, diaconul Coresi primele cărţi în limba română.
În imediata apropiere a acestora se înalţă impunătoarea Biserică Neagră recunoscută pentru valoarea colecţiei de covoare orientale din sec. XVI-XVII şi cea mai mare orgă, cu 4000 tuburi, din sud-estul Europei.
Cele mai vechi date documentare atestă existenţa oraşului Braşov în anul 1234, cu numele de “KORONA”, apoi în 1252 sub numele de “BARASU” şi în 1288 sub cel de “BRASO”, oraşul dezvoltându-se în condiţiile colonizării Ţării Bârsei cu populaţie germană.
În 1495, prima şcoală românească a fost fondată în Scheii Braşovului. Era în jurul secolului al XVI-lea când Deaconu Coresi a tipărit primele cărţi în limba română.
Depozitele minerale includ cărbune şi lignit în Vulcan, marmură în Şinca Veche şi calcar în Braşov şi Cristian. Ape minerale pot fi găsite în Zizin, ape termale în Codlea, iar ape iodo-sodice în Perşani, Rotbav şi Homorod.
În Braşov întâlnim azi toate stilurile importante din arhitectura europeana, de la Renaştere şi Baroc la Art Nouveaux, într-o frumoasă simbioză nealterată de construcţiile moderne din partea de est a oraşului.